Interviu cu compozitorul Eugen Doga. animationmagazine.eu. 5.01.2015

Compozitorul basarabean Eugen Doga, cel care a semnat muzica productiei hibrid Maria Mirabela (live action si animatie), a acordat un interviu pentru animationmagazine.eu. Acesta a compus muzica pentru ilmele de animatie: Capra cu trei iezi (2012), Punguta cu doi bani (1969), Petrica cel laudaros (1973), Taina D.I.C. (1974), Banca lui Guguta (1975), Viforul negru (1981), Copiii, soarele si lumina (1981), Povestea trandafirului alb care putea sa roseasca (1982) si Opriti trenul (1982).

Eugen Doga este cunoscut pentru muzica sa din Satra (“Mosfilm”, 1975), Anna Pavlova (“Mosfilm”, 1983) si Lautarii (1971).

Ati participat la realizarea multor filme de animatie, cu muzica compusa de dumneavoastra. Cum ati ajuns sa compuneti muzica pentru desene animate? Ati compus doar pentru productii animate sovietice? Ce amintiri aveti din perioada respectiva? Cu ce animatori si regizori de animatie ati lucrat? Cum se lucra in domeniul animatiei sovietice?

In anii ’60, studioul “Moldova-film” era bine cunoscut in Uniunea Sovietica datorita multor realizari frumoase cinematografice, si in special a celor filmate pe baza literaturii lui Ion Druta (Povara tineretii noastre, Casa Mare ),Emilia Bucov (Andries),sau folclorul romanesc. Unul din primele filme cu animatie la care am scris muzica era ”Punguta cu doi bani” dupa Ion Creanga. Aici am experimentat tehnologii noi pentru mine, cum ar fi orchestratia, efecte sonorice, ritmica sau forma expunerii temelor muzicale.

Cu toate ca desenele animatorilor nu erau cine stie ce reusite, fiindca genul de animatie la studioul ”Moldova-film” era la inceput de drum. La studiou colaborau regizori si pictori veniti din afara republicii Moldova, care putin cunosteau obiceiurile si cultura autohtona, practicind elemente superficiale la caracterizarea eroilor filmelor. Se apucau de filmat orice, fiindca asa era programul partidului comunist de a promova cultura nationala, chiar atunci cind aceasta ”nationala” se lega de subiect ca nuca de perete. Prin muzica eu, insa, incercam sa echilibrez aceasta discordanta, introducind sonoritate nu prea obisnuita la noi in vremurile acelea, folosind instrumente nationale, intonatii melodice insirate din folclorul nostru national, din care suntem si noi conceputi, de ce nu. Slava Domnului ca partidul comunist nu prea s-a interesat de filmele de animatie, socotindu-le inofensive pentru ideologia lor.

Va rog sa-mi vorbiti despre participarea dumneavoastra la coproductia Romania – URSS Maria Mirabela, regizata de Ion Popescu Gopo.

Intr-o zi din anul 1979 cineva de la ”Moldova-film” mi-a transmis un mesaj ca un orecare regizor roman ma cauta sa-mi propuna o colaborare la un film romano-sovietic. Eu m-am bucurat mult pentru asa ceva si mi-am dat acordul de colaborare. Am aflat apoi ca acest roman era genialul Ion Popescu Gopo.

Versurile erau semnate de cel mai mare poet la noi – Grigore Vieru.

Dar si scenariul era interesant, scris pe baza povestii lui Ion Creanga, ”Fata buna,fata rea”. Coregizoare din partea sovietica a fost Natalia Bodiul, fiica primului secretar de partid din Republica Moldova – odiosului Ivan Ivanovici Bodiul, cunoscut datorita politicii sale antinationale, un mare romanofob si devotat slujitor al Moscovei.

In 1979, eu si Vieru am trecut Prutul pentru prima data si ne-am pomenit in tara ”straina”, cum ne-au batut la cap ”atotstiuitorii” sovietici.

Imi aduc aminte ca Vieru a primit un cadou foarte pretios din partea lui Ion Popescu Gopo. A primit o carte veche editata la inceputul secolului XX, cu versuri de Mihai Eminescu.

In anul 1980 ne-am reintilni cu toata echipa mixta la Moscova la studioul de filme de animatie sovietic ”Soiuzmultfilm”.

La intoarcerea in Romania, in studioul televiziunii romane, am inregistrat muzica. Mihai Constantinescu, interpretul personajului Scaparici, s-a speriat de nota de sus, care trebuia sa o cinte, dar care era aproape imposibil de a o lua cu corzile vocale obisnuite. Dupa citeva exercitii chinuitoare, finalul Mariei Mirabela s-a inregistrat cu brio. La fel de stralucit a interpretat si excelenta actrita si cintareata, dar si mare om de suflet, Anda Calugareanu.

[Maria_Mirabela] [Maria-Mirabela] Animatie fara muzica se poate?

Animatie fara muzica se poate. Cunosc multe cazuri de filme fara muzica. Depinde de ideea realizarii, de maiestrie, de subiect. Dar si de posibilitati. Am vizionat foarte multe filme de Ion Popescu la el in atelier fara muzica cu ”desene” din tutun, chibrituri ori praf de nu știu ce. Imi plac filmele de animatie cu muzica – cu muzica romantica.

La ce lucrati acum?

In prezent am finalizat scrierea muzicii pentru asa numita opera (nu e chiar opera, dar nici muzical) ”Dialogurile dragostei” , avandu-i ca protagonisti pe Mihai Eminescu si Veronica Micle. Am scris al 6-lea suita pentru orchestra de instrumente cu corzi, citeva romante, piese pentru pian, vioara, ansambluri camerale. Am dat la tipar 6 cvartete pentru 2 viori, viola si violoncel la o editura din Sankt Petersburg. Si sustin concerte. Am sustinut mai multe concerte simfonice in Romania, Rusia, Cehia si Germania. Scriu si carti despre prietenii mei domestici, motanul Amur si catelul Lucsor, care au fost si publicate. Au iesit de sub tipar si alte carti semnate de mine, cum ar fi ”Nemuzykalinye rossypi, ili virtualinaia spirali vremeni” (Bijuterii nemuzicale, ori spirala virtuala a timpului”, publicata in Rusia.

Revenind la animatie.

Animatia ar ajuta la curatarea societatii de hoti si de mincinosi, ar aminti de umor sanatos si ar largi diapazonul diafragmei pieptului, pentru a respira mai liber, mai adinc. Macar sa zimbim impreună cu dragii nostri copilasi in fata oglinzilor strimbe a zilelor noastre.

Sursa foto: Wikipedia

AUTOR: DANIEL TODORAN-RARES

animationmagazine.eu