BAGHETA CE IMANĂ BUCURII. 30.10.2020

30 octombrie 1950 s-a născut Alexandru Samoilă.

Era începutul anilor 80 ai secolului trecut. La filarmonica din Chișinău avea loc un concert simfonic cu un tânăr dirijor la pupitru venit de la aspirantură, cum se zicea pe atunci, din Sanct Petersburd (Leningrad). Am fost curios să fac cunoștință cu acest nou venit dirijor cu un nume nu prea specific acestui oraș rusesc.
- La pupitru, anunțat moderatoarea, e Alexandru Samoilă. Și iată că apare în scenă un băiat tânăr, înalt, frumos, cu un cu un surâs abea schițat pe buze, se închină publicului și după o mică pauză pentru atenționnarea muzicanților, pornește să dirijeze. M-au surprins de la PRIMA VEDERE MIȘCĂRILE MÂINELOR ȘI A CORPULUI prin care se transmiteau orchestrei trăirile, simțirile artistlui pornite de la partitura bine studiată pe care o cunoștea aproape că pe de rost. După debutul cu mare succes și o serie de concerte la filarmonică,aflu că Alexandru Samoilă este invitat la opră în calitate de prim dirijor. În lumea muzicalî din Chișinău și în massmedia au apărut frumoase ecouri despre acest tânăr dirijor care promitea frumoasă carieră. Și iată că într-o zi în anul 1982, dacă nu greșesc, vin la mine acasă directorul operei naționale Aurelian Dănilă și dirijorul Alexandru Samoilă. Se preconiza în anul viitor in turneu la Moscova pentru ”Zilele culturii” a Moldovei și ei vroiau să ia ceva pentru acest eveniment cena din creațiile mele. În timp ce eu cu A.Dănilă ne schimbam cu vorbele,A.Samoilă a dat cu ochii de niște note care erau pe masa vecină.
- Ce e asta?, întreabă Alexandru.
- Câteva probe de muzică pentru baletul LUCEAFĂRUL, zic eu. Ambii oaspeți s-au înviorat imediat, și atunci eu le-am povestit trista istorie legată cu acest balet pentru care am reușit să scriu muzica dioar la tabloul doi încă 11 ani în urmă și m-am lăsat de ideia baletului din cauza conducerii artistice de atunci a teatrului care cerea de la mine un stereotip de balet divertisment răsuflat. Eu, însă, visam la un balet nou, simfonic.
- Păi, cu asemenea balet ar fi minunat să mergem la Moscova, în unison au exclamat domnii de la teatru. Aici e și Mihai Eminescu cu LUCEAFĂRUL, și Emil Loteanu, și o nouă montare a unui balet național. Minunat! Și s-a pornit treaba. Ministerrului e- a plăcut ideia, rămânea un flea- de a scrie muzica. În acea vară era să să încep lucrările la muzică pentru un film despre marele medic medieval Avicena. Fiind la Samarcand, am primit o infecție groaznică. Cam de acea de Corona Virus la noi azi. După câteva zile petrecute în spital, după ce am revenit puțin,stau la jeam și văd că lumea de afară se descurcă și fără mine. M-a apucat o tristețe enormă. Și iată că în momentul acela mi-am amintit de baletul LUCEAFĂRUL. Cum s-a îmtâmplat, dar peste câteva zile eu cu familia ne-am pomenit sub Moscova într-o casă de creație a compozitorulor. Muzica de parcă mă aștepta, venea ușor și repede. Libretulo lui E. Loteanu era atât de bine așezat, eroiii lui Eminescu atât de bine îi simțeam , că rămânea numai să-i așez în simbolurile muzicale pe paginele partiturii. A dispărut boală, a dispărit și măsurptoarea de timp. Dormeam câte 15 minute pe zi, beam ceai și primeam medicamente luate de la spital. Și mă simțeam foarte bine. A fost cea mai fericită perioadă a veții mele de creație. Notele încă ”călduțe” Alexandru Samoilăle le treca cu orchestra. Cu pauze în total lucrările la muzica baletuuli au durat de vre-o două luni și jumătate. Fiind o fire emoționantă plină de dinamizm artistic și de mană dumnezeiască, care emana fantezii, bucurii originale și frumusețe,Alexandru Samoilă mai căuta rezerve intuitiv ascunse în partiturile baletului, care era să impresioneze și mai frumos urechea ascultătorului și să fie în aceași timp în armonie cu partea scenică a specatacolului. Îmi amintesc de un caz curios, ori chiar hazliu de la repetițiile spectacolului. Regizorul și autorul libretului E.Loteanu, venind iute din fundalul sălii, emoționant arăta artiștilor cum va zbura de acolo dinspre partea lui Luceafărul peste ”groapa” cu orchestră spre vârful scenei. Când colo, uimit și nedumerit apare din ”groapă” chipul lui A.Samoilă, care zice: ” Păi cum așa, doar aici mă aflu eu cu dirijarea. Luceafărul va zbura peste capul meu?”. Toată lumea a izbucnit în hohote, iar Loteanu puțin s-a jenat de la aceia ce s-a întâmplat, dar apoi lucrările au continuat cu o dispoziție și mai frumoasă. La 6 iunie 1983 a fost grandioasa premieră a baletului LUCEAFĂRUL pe scena teatrului BOLȘOI de la Moscova. Datorită lui A.Dănilă și lui A.Samoilă orchestra noastră a fost ”întărită” cu niște vioriși minunați din orchestra teatrului BOLȘOI. Un efect neașteptat, emoționant, neobișnuit și puternic a produs corul așezat în galeriile de sus a sălii de spectacole, care crea impresia, că cântă îngerii din cer. Publucul tot timpul întorcea privirile spre aceste galerii, căutând acești ”îngeri”. Deci, atmosfera ”Luceafărului” era aceia, pe care a intuit-o marele Mihai Eminescu. La spectacol au venit multe somități ai culturii moscovite ,între care erau și celebra balerină Maia Plisețkaia cu marele compozitor Rodion Scedrin. Ei au rămas profund emoționați de la cele văzute și audiate, de la soliștii baletului X, Scipaceova și V.Gelbet, de la felul cum a fost bine pregăteit specracolul. După această premieră au urmat două spectacole cu muzica mea pe care le-a dirijat A.Samoilă în Palatul Congreselor din Cremlin, ceia ce nu s-a întâmplat nici o singură dată acolo, unde se petreceau numai congrese și conferinșe de partid. Presa de atunci a scris frumos nu numai despre spectacol, ci și, în mod special, despre orchestră,cor, balet, pe care le-a pregătit și lea dirijat cu brio tânărul dirijor de la Chișinău Alexandru Samoilă. În momentele culminante A.Samoilă de parcă și el era Luceafăr și era gata să zboare cu acesta spre nălțimile cosmive. Orchestra la fel era aprinsă de focul inspirației dirijorului său și cânta ca nici o dată cu deplină dăruire de sine, cu mare satisfacție de la acestă poveste, pe care o creau și ei, muzicanșii, cu toată trupa teatrului.
- Acest frumos duet, A. Dănilă și A. Samoilă mi-au purtat muzica mea cu colectivele teatrului de operă și balet prin mai multe orașe din URSS, ca Kiev, S-Petersburg (Leningrad), Minsk și peste tot cu același mare succes din care îmi pica și mie câte ceva. Nu ne-a părăsit spectacolele nici o singură dată, marea noastră cântăreață, celebra Cio Cio San Maria Bieșu. Această mare artistă până la ultima zi de viață a fost cu muzica mea, începând din anii studenției cu ”Ffloarea dalbă de livadă”. Alexandru Samiolă a depus multe eforturi și multă dragoste pentru ai crea toate condițiile marei noastre personalități Mariei Bieșu,ca să strălucească în deplina sa forță artistică vocea ei dumnezeiască, punând în scenă spectacole special pentru ea, care aduceau mari mulșumiri din partea publicilui chișinăuian. Maria Bieșu era născută pentru muzica clasică italiană. Se vede că genii moțemiți , dar și școala de canto primitâ în Italia e-au format această frumoasă cale strălucită, pe care s-au dezvoltat simțirile și talentul bogat a Mariei. Operele: FORȚA DESTINULUI, Cio Cio San, TOSCA, AIDA,NORMA, dar și altele, ca DAMA DE PICĂ sub bagheta lui Alexandru Samoilă cu Maria Bieși au dus faima artei noastre în întreaga lume. A.Samiilă lucra cu artiștii asupra fiecărei fraze muzicale, chiar și cu marea M.Bieșu,asupra chipurilor operelor din spectacole cu fiecare artist aparte minuțios, cu dragoste, împărtășind talentul său, intuiția sa înnăscută cu artiștii pentru care el este suprema școală de măiestrie și izvor de inspirație. După frumoasele sale colaborări cu bteatrele din Chișinău, Odesa, Turcia ori Berlin azi Alexandru Samoilă sărbătorește frumoasa sa aniversare de 70 de ani de la naștere la Moscova în calitate de prim dirijor și conducător artistic în celebrul teatru NOVAIA OPERA.
- Dragă Alexandre, îți doresc în continuare să ții bagheta de dirijor SUS, nu și nasul, băț, să păstrezi”forța destinului” dat de la Dumnezeu, să zguduie sălile de spectacole de la aplauzele furtunoase ale fanilor tăi, să păstrezi zâmbetul tău frumos pentru al transmite publicilui încă mulți, mulți ani înainte, publicului, pentru care ți-ai consacrat viața.
- Dar și familiei tale, pe care ai făcut-o după chipul și asemănarea ta.
- La mulți ani și să ne ajute Domnul se ne vedem din nou împreună pe scenă.
- Din toată inima
- Eugen Doga
- Chișinău, 30.10.2020
Publicat - Literatura şi Arta.
.