Doga: Ambasadele RM nu au iniţiative de promovare a culturii în afară. Jurnal.md. 29.11.2012

Toamna romantică s-a încununat cu eternele valsuri ale compozitorului de renume european, Eugen Doga, la prestigiosul Ateneu Român din București.  

Subsemnata s-a strecurat în salonul muzical din casa maestrului din Chişinău, pentru a-l provoca la o discuţie.

Asemenea marilor muzicieni emigraţi din R. Moldova, care şi-au început cariera la Chişinău, Eugen Doga trăieşte mereu cu dorul de acest pământ şi de publicul de aici. Între Chişinău şi Moscova, domnia sa revigorează viaţa culturală. El vine periodic în capitala Moldovei pentru a-şi „încărca bateriile”, acest oraş fiind locul inspiraţiilor de altă dată.

„Muzica a fost, este şi va fi balsamul inimii mele...”

- Maestre Eugen Doga, muzica e medicamentul miraculos, cel mai fidel prieten al Dvs., care v-a ridicat nu o dată din patul suferinţelor. Cum ajungeţi să îmblânziţi Muzele, care vă inspiră spre creaţii nemuritoare?

- Dragii mei, de la Râm ne tragem, precum spunea cronicarul şi lumina nu vine de la Răsărit. Îmi place să merg după soare, ca să văd drumul luminat. Aceste rădăcini ies singure la suprafaţă, chiar şi în muzica mea. Oare „Căluşarii” de unde provin, nu de la căluşarii romani? Oare horele noastre nu tot de acolo îşi au originea, ca şi multe cuvinte vechi latineşti, conservate de la Traian încoace?

Muzica a fost, este şi va fi balsamul inimii mele doar cu o singură condiţie: ca responsabilii de relaţiile culturale să-şi facă treaba cu adevărat. Să încheie contracte cu producătorii de discuri din afară, astfel ca muzica noastră să ajungă şi acolo, odată şi odată. Mai mult, există Ministerul Culturii din RM, care trebuie să gestioneze relaţiile culturale cu omologi de peste hotare la cel mai înalt nivel. Altfel, rămânem necunoscuţi şi neînţeleşi.

În premieră recentă, am lansat arii pe versurile Veronicăi Micle - „Dialogurile dragostei”. Au devenit obsesie pentru mine, mai ales că în literatură nu există un fenomen asemănător ca cel al poetei Veronica Micle. De ce aceste dialoguri muizcale prin secole, să nu fie cunoscute şi în Italia? Compatrioţii noştri din diasporă ar fi bucuroşi să le audieze şi ar putea „trezi” ambasadele RM din afară, ca să-i apropie de creaţiile mele prin iniţiative de bun augur.

- Cum vă simţiţi între Aici şi Acolo, lucrând mai mult pentru publicul din afară?

- Arta nu are spaţii. Pentru mine, ori melomanii din Moldova , ori cei din Rusia, ori din Germania sunt aceeaşi iubitori de artă. Vreau să fiu artistul tuturor. RM a cunoscut o renaştere culturală în anii `60, după stalinism. Sub semnul acelei lumini, am făcut muzică. Dovadă incontestabilă rămân filmele, coloanele sonore ale cărora îmi aparţin şi au fost apreciate în Franţa, în Italia etc. În special, „Lăutarii” e considerată şi azi unul dintre cele mai bune filme romantice. Artistul prin creaţiile sale originale e mai superior decât orice graniţe impuse.
„Să oferim lumii cultura noastră, unică pe glob”

- V-aţi lansat primul album înregistrat la Chişinău. Asta chiar dacă în toată cariera Dvs. aţi avut pe piaţa din Rusia peste 20 de CD-uri. Cum e posibil aşa ceva?

- Imaginea unui popor ţine de valorile spirituale pe care le are, întâi de toate. Atunci, de ce la noi acestea nu se promovează cât ar fi necesar? Eu nu-mi pot permite să salarizez un impresar, spre exemplu, de aceea, statul ar trebui să aibă grijă de mine, dar şi de alţi muzicieni de calibru. Liceul „Ciprian Porumbescu” din Chişinău, care dă lumii violonişti de categorie internaţională, ar trebui să beneficieze de o mai mare atenţie din partea statului. Aceasta pentru ca marile noastre talente muzicale, precum Ilian Gârneţ şi alţii, să nu emigreze. Suntem nişte fii risipitori, care rămânem fără valori. De ce să nu le fie create condiţii de activitate acasă, unde să vină lumea să-i admire?

- Totuşi, există libertatea circulaţiei, artistul deja poate ajunge la publicul care-l place.

- E trist când artei i se pun false hotare, chiar în plină democraţie. Dacă o ambasadă nu are iniţiative de promovare a culturii ţării pe care o reprezintă, e moartă. O singură reprezentanţă diplomatică a RM din străinătate, anume cea din Portugalia, a organizat o adevărată sărbătoare a muzicii noastre şi a avut un mare succes acolo. De ce nu i-au urmat exemplul şi celelalte ambasade ale RM? Muzica noastră rămâne o necunoscută pentru străini. Promovarea artei veritabile ne-ar deschide calea spre inimile europenilor. Muzica noastră pătrunde peste hotare într-o măsură foarte mică prin intermediul gastarbeiterilor.

Oamenii vor să mă cunoască, dar trebuie ajutaţi de autorităţi. Ce-i opreşte să mă sprijine să ajung în faţa publicului italian, spaniol, grec? Se cheltuie bani enormi pentru nu ştiu ce-uri şi nu se fac schimburi culturale atât de necesare. Diaspora e dornica să audieze creaţiile mele şi nici italienilor nu le e străină muzica mea. Nici pentru mine muzica italiană nu e străină. Am crescut cu ea.

- Exportul muzicii veritabile din Basarabia s-a produs?

- Toţi oaspeţii care ne vizitează, nu pleacă cu filme, discuri sau cărţi de la noi. Spre exemplu, recentul meu CD „Toamna romantică” nu e oferit oaspeţilor noştri de seamă din partea demnitarilor moldoveni. Ei le vor dărui colecţii de vinuri. De ce oficialii străini ajunşi în RM să fie duşi numai la celebrele beciuri de la Cricova, nu şi la concertele de primă importanţă din Chişinău? Încă nu există o tirajare a creaţiei mele în patria mea, pe când în Rusia aceasta este extrem de vândută. Guvernanţii trebuie să se preocupe nu doar de exportul roşiilor sau vinului. Trebuie să oferim lumii, care nu ne cunoaşte, cultura noastră, unică pe glob. Am observat în ultimul timp apariţia multor talente tinere la noi, dar care nu au posibilitatea să se dezvolte şi rămân în umbră.

Unii care încă nu au emigrat, ar putea fi invitaţii special la spectacole de zile mari în chiar patria lor: aceeaşi Valentina Naforniţă, Nicolae Caragea, Olga Busuioc, Mariana Bulicanu, Dumitru Cârciumaru, dirijorul minunat al spectacolelor mele, are numai 26 de ani. Ar fi minunat ca personalităţile crescute în Moldova să poată avea o deschidere spre publicul din afară. Cu regret, Valentina Naforniţă a devenit un nume mare, graţie unor iniţiative din afară şi nu din RM. Timpul dă un semn pentru aleşi: aceste talente sunt capabile să concureze cu cei mai avansaţi artişti din lume.

Interviu realizat de Angelina OLARU

Jurnal.md