Eşti aici

Biografie

Îmi place numele care mi s-a dat, îmi place numele Doga, care este de sorginte latină (Doga în limba latină desemnează o specie de stejar sau o decorație vestimentară nobiliară) și îmi place, de asemenea, vremea la care am venit pe pământ: m-am născut în prima zi de primăvară a anului 1937, sub semnul soarelui, al căldurii și al renașterii.

Eugen Doga

 Eugen Doga s-a născut la întâi martie 1937 la începutul sărbătorii Mărțișorului, în satul Mocra din raionul Rîbnița, situat pe malul stâng al Nistrului, în pitoreasca Moldovă de Nord-Est.

Satul natal al lui Eugen Doga este așezat într-o vale prin care curge, aproape neștiut, un mic pârâu, iar colo, mai sus de sat, slăviţii veşnici  codri cu păduri de stejar, de arțari, de frasini şi multe alte frumoase plante,  care au rămas ca o amintire vibrantă și încântătoare, pentru că acestea au fost primele descoperiri  a acestei lumi de către un copil  pasionat şi sensibil. Și cine știe de unde izvorăște gândirea creatoare, poate odată cu acest  primul contact cu  natura, care  necontenit se revigorează, ne surprinde şi  mereu ne adună la sânul său cu tot ce este viu  şi raţional.

Micul Jenya mergea cu plăcere, împreună cu prietenii săi, primăvara, la cules de măcriș, pentru că, în vremurile de după război,  cu  foamete și  frig,  acesta a fost hrană de bază precum și celelalte verzeturi de pădure.  Uneori,  se nimereau şi burete rotunde ca nişte bile, pe care le numeau pe la ei zbârcoci,  şi mama lui Jenya le prăjea într-un  ceaun  rotund în ulei de floarea-soarelui.

Își amintește el, de asemenea, de un taraf  cu o vioară ,ţambal şi tamburină venit de nu se știe unde și  chiar de o orchestră simfonică din Chișinău. A fost o adevărată  aventură. Scena vechiului  club (mult zis!) era  foarte mică. Orchestra simfonică cu vre-o sută de  oameni  era să fie așezată pe scenă, dar o mare parte din ea, incluzând niște  scripce uriașe, a fost dispusă afară. Mai târziu, Eugen a aflat că acelea nu erau  scripce, ci contrabaşi. Orchestra cânta de multă vreme și cineva  dinaintea lor  tot timpul îi amenința cu o baghetă subţirică . A fost foarte interesant că, deși cântau de atâta timp, nimeni nu dansa!?. Iscoditorul copil,  tot timpul râvnea  să se apropie  de aceste viori  mari şi  să le atingă de srtune măcar cu un deget.  Acestea  păreau  venite din altă lume.

Dar  această   “altă lume” peste câteva timp era să o descoperă din nou  Jenia după ce terminase şcoala de şapte ani din satul natal.

EDUCAȚIE

După terminarea  şcolii de şapte ani, Eugen Doga a plecat la Chișinău cu prietenii săi, cu picioarele goale și fără bani, după cum își va aminti mai târziu, pentru a se înscrie la o școală de muzică, despre care aflase de la un aparat radio cu căşti făcut  de el însuşi. Deși fără o pregătire în prealabil, a fost acceptat la  această școală de muzică. Eugen Doga a reușit să se integreze rapid, datorită atât obișnuinței sale de a munci din greu, cât și talentului nativ. A însuşit teoria elementară a muzicii şi în cel mai serios mod cântarea la violoncel. I-au rămas, din acea vreme, prețioase amintiri despre profesorul său de violoncel, Pablo Giovani Baccini. Dăruirea pentru muzică precum și exemplul personal al profesorului, au avut o influență covârșitoare în modelarea și îndrumarea destinului  viitorului  compozitor Eugen Doga.

„Dascălul meu, italianul Pablo  Giovani Baccini, pe care îl numeam Pavel Ivanovici Bacinin,m-a deprins de pe când aveam numai 15 ani, să muncesc asiduu în fiecare zi de dezdimineaţă. Zi de zi, sâmbăta, duminica ori  de sărbători, veneam în clasă de la ora șase și el deja ședea la pian şi ceva improviza. Mi-am menținut acest obicei până  şi acum: mă trezesc nu mai târziu de ora 5:30. El a fost salvarea mea, pentru că înainte fusesem chinuit de un alt profesor care într-un  an şi jumănate nu m-a învățat nici măcar cum să  port arcușul pe strune. Întotdeauna mă gândesc la el  extatic, cu dragoste” – a declarat Eugen Doga.

Eugen Doga a absolvit  colegiul de Muzică din Chișinău (1951 – 1955) și Conservatorul cu specialitatea  de  violoncelist (1955 – 1960). Cu toate acestea, el nu a putut urma o carieră de artist de reprezentație, pentru că  îi paralizase braţul stâng. Eugen Doga a decis să devină compozitor profesionist și în 1960  din nou s-a înscris la Institutul de Artă „Gavriil Musicescu”, la clasa profesoruliui Solomon Lobel, pe care  a absolvit-o  în anul 1965. Pe lângă compoziție și teoriea muzicii, Eugen Doga a urmat și un curs complet de dirijor de orchestră simfonică.  În acea perioadă a fost pasionat  de muzica  compozitorilor Verdi, Ceaikovski, Rahmaninov, Șostakovici,  Dunaevsky pentru melodicitatea mizicii acestor compozitori.

 A studiat cu profesori excelenți cu studii la Viena și București (Nakhman Abram – forme muzicale, Solomon Lobel – compoziție) și a învățat, de asemenea, polifonie de la un fascinant maestru al acestei arte, Mark Kopytman, un absolvent al Conservatorului din Moscova.

Al doilea grad  de învățământ superior, viitorul compozitor l-a combinat cu studiile, serviciul administrativ și munca pedagogică. În 1962 – 1963, Eugen Doga a predat la Școala de Muzică „E.Coca”; În 1963 – 1967 a predat teoriea muzicii la școala de muzică „Ş.Neaga” din Chișinău. În  același timp în conlucrare cu  L. Țurcanu a scris un manual de teorie a muzicii, tipărit în două ediții, şi care este folosit și astăzi de studenți. Tot în timpul studiilor, Doga a fost  numit concertmaistru în orchestra  Teleradio- Moldova, unde a avut posibilitate  de a orchestra operele compozitorilor recunoscuți și a celor semi-profesioniști din Republica Moldova. Din dragoste pentru orchestră a orchestrat și clasici precum Grieg, Șostakovici, Haciaturian. Aceasta a fotst  pentru el o  şcoală minunată pentru însuşirea perfectă  a tehnologiei  de orchestraţie în combinaţie cu studierea a mai multor manuale teoretice la acest subiect.

  În acea perioadă a scris primele sale compoziţii.  Teza de absolvire a conservatorului a fost  poemul  simfonic “Mama”, bazat pe linogravura omonimă a lui Aurel David. Primul cvartet de coarde (1963, anul III), Preludiu pentru violoncel și pian, Scherzo pentru flaut și pian, precum și alte lucrări. La 1 ianuarie 1957 a fost difuzată la postul de radio al Republicii Moldova, pentru prima dată, lucrarea sa, “Cântec de Anul Nou”, interpretată de corul de copii și de orchestră condusă de Șico Aranov. În toamna aceluiași an a avut loc prima eşire în eter la TV, care  abea începea primele sale probe de emisie, a colegii sale  de clasă, Mariei Bieșu cu  cântecul Floare dalbă de liadă şi acompaniată de orchestra radioteleviziunii, în care de asemenea  cânta Eugen Doga sub conducerea fostului său professor  Pablo Baccini. Curând Maria Bieșu a devenit celebră cântăreaţă.

Compozitorul licenţiat a lucrat în diverse arii de cultură. A fost:

Muzician în orchestra radio;
Profesor de teorie a muzicii la colegiul de muzică “Ştefan Neaga”  (1963-1967)
Redactor musical la editura “Cartea moldovenească”  (1967.1970  );
Membru al Consiliului pentru repertoriu al Ministerului Culturii din Republica Moldova (1967 – 1972)
Membru al Comisiei pentru ştiinţă, educaţie publică şi  cultură a Sovietului Suprem al RSSM(1975  -  1980 şi 1985-1987)
Membru al Comisiei de cultură a Sovietului Suprem al URSS (!987-1991).
Vicepreşedinte a comisiei de cultură a Sovietului Suprem al URSS  (1989-1991)

La 1 ianuarie 1958, muzica lui Eugen Doga a fost difuzată pentru prima dată la postul public de radio al Republicii Moldova cu “Cântecul de Anul nou”, compus pe versurile lui Ion Grosu şi interpretat de corul  de copii de la orfelinat. În perioada în care a predat la Colegiul de Muzică, Eugen Doga în colaborare cu Loghin Ţurcanu a alcătuit un manual de teorie a muzicii, tipărit la scurtă vreme. În 1963 a compus prima sa lucrare pentru un cvartet de instrumente cu corzi, iar apoi, la un intervat de 10 ani a mai scris încă cinci  astfel de lucrări. În 2005, E. Doga a compus cel de-al cincilea cvartet, care a fost în 2012 refăcut, iar în 2007, cel de-al  şaselea. “La fiecare 10 ani am scris câte un cvartet – spune Maestrul – anume în luna octombrie a fiecărui an. Cu mici excepţii.  Te schimbi puţin în acest interval de timp, în care  se ivesc alte sentimente, diferite de cele dintâi.” Compozitorul intenţionează să compună 10 cvartete şi îi invită, deja, pe toţi la premiera celui de-al zecelea cvartet!. Să-l ajute Domnul!

Creaţia

FAMILIA

„Familia pentru mine este un port  originar unde sunt înscris, unde stau la evidenţă,
unde mi-am lăsat cele mai sfinte simţiri adunate în decursul vieţii,
unde după îndepărtatele şi îndelungatele călătorii prin oceanele vieţii mă pot întoarce,
fiindcă sunt sigur că acolo mă aşteptă, duc dorul după mine şi unde eu mă voi simţi  acasă..”
Eugen Doga

Destinul l-a favorizat pe Eugen Doga, iar familia sa minunată stă drept dovadă. Soţia, Natalia Doga, este nu numai „îngerul său păzitor”, ci şi cercetătorul neobosit şi păstrătorul creaţiilor maestrului.

Numele fiicei sale, Viorica, se aseamănă cu  omonimele româneşti: vioară (instrumentul muzical) şi vioară (nume de floare: viorică, toporaş, violetă). Viorica nu a ales calea muzicii, dar a devenit un nume important în domeniul regiei de filme documentare dedicate problemelor ecologice. Acest fapt nu trebuie să ne surprindă, de vreme ce  şi floarea, „viorica” alege să răsară tot într-un mediu curat. Azi ea încearcă să creeze acest mediu sănătos feciorului său Dominic. El, ca şi mama sa Viorica, ca şi bunelul său Eugen este născut în prima lună a primăverii, în luna martie.

În fiecare zi, unul din posturile TVR din republica Moldova  ori din alte oraşe a fostei Uniuni se deschide cu muzica Maestrului E. Doga . Coborând pe csările escalatoarelor  metroului din Moscova muzica compozitorului deschide noile zile de lucru a miilor de călători, umplundu-le  cu lumină  sufletele  şi creînd  pe buzele lor zâmbete..

ASTĂZI

La început de secolul al XXI-lea, televiziunea cehă a decis să producă 13 documentare unite sub titlul “Poeţii  Europei”, dedicate celor mai de seamă artişti ai secolului trecut din Europa. Al nouălea pe listă  este Eugen Doga. În primăvara lui 2000, regisorul ceh, Iuri Vondrak, a realizat o emisiune de 29 de minute despre Eugen Doga, care acoperă o zi din viaţa compozitorului. Filmul a fost, de fapt, un portret al lui Eugen Doga la răscruce de veacuri. Premiera filmului a fost în iarna lui 2000, la televiziunea Cehă, la Brno şi Praga. Acesta a fost primul documentar televizat care vorbea despre viaţa şi opera compozitorului.

În epoca noastră atât de complicată, compozitorul Eugen Doga reuşeşte să-şi păstreze o parte din imensul spaţiu spiritual, propriu numai lui, pe care l-a creat şi pe care continuă mereu să-l completeze. Maestrul, la rândul său, plăteşte, total dezisnteresat, un tribut societăţii  în “monede de aur” – referindu-ne la melodiile sale care traversează toate graniţele, călătoresc în jurul lumii liber şi care în zilele noastre bucură şi unesc un număr mare de locuitori ai planetei, purificâdu-le şi armonizându-le spiritele.

Din 1971 şi până în prezent, Eugen Doga este implicat în creaţia liberă. Astăzi, maestrul lucrează la o operă “Dialogurile dragostei” despre marea dragoste a lui Mihai Eminescu şi Veronica Micle. În plus, Eugen Doga este invitat ca membru constant în juriile multor competiţii naţionale şi internaţionale, la întâlniri cu spectatorii, cu copiii, pentru MASRER-CLASS .

În 2012, Eugen Doga a pus bazele Fundaţiei Internaţionale DOMINANTA, misiunea acesteia fiind facilizarea actualizării principiilor spirituale şi de creaţie a muzicienilor, consolidarea şi dezvoltarea cooperării în domeniul artei muzicale, stabilirea şi dezvoltarea valorilor culturale, participarea la diverse proiecte creative naţionale şi internaţionale, cooptarea cu organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentale, cu cele cu oameni de afaceri,etc.

În 18 ianuarie 2014, salonul “Eugen Doga” pentru prima dată şi-a deschis uşile. Acesta a fost un vis timpuriu al maestrului, de a crea un salon muzical în care să aducă împreună muzicieni, politicieni, artişti, oameni de afaceri, diferite asociaţii, în cadrul căruia să se desfăşoare evenimente musicale şi cele spirituale. Obiectivul principal al salonului este de a aduce împreună oameni dintr-o lume dezbinată, cum este cea de astăzi, prin intermediul artei şi comunicării: “Îmi doresc să aduc împreună, în acest salon, oameni asemănători, pentru că toţi suntem dezbinaţi, iar un spirit comun tinde să ne aducă împreună” – a specificat Eugen Doga.

Eugen Doga este mereu în căutare de noi orizonturi, continuă să compună şi încă să se consideră un perpetuu student, fiindcă, zice Maestrul, cea mai bună  şi  nesfârşită şcoală este VIAŢA.

 

 

1997-2017 (c) Eugen Doga. All rights reserved.