Eşti aici

Antoniu Zamfir, despre proiecte și strategii manageriale în noua stagiune a Operei Române Craiova. Cuvântul Libertăţii. 22.10.2018

Autor Magda Bratu

O nouă stagiune a Operei Române Craiova a început, pe 6 octombrie 2018, anunțând publicului, firește, noi proiecte. Unele – încă! – implementate de Antoniu Zamfir, pentru că, după ce a condus instituția timp de peste 6 ani, acesta dă curs unei „provocări profesionale” și concurează pentru obținerea postului de manager al Operei Naționale București.

Cantata scenică „Unirea cea Mare”, pe muzica reputatului compozitor Eugen Doga și versuri de Nicolae Dabija și Ion Deaconescu, este primul și unul dintre cele mai importante proiecte. O premieră absolută care, în An Centenar, chiar pe 1 Decembrie, va aduce pe scena Sălii Polivalente din Craiova peste 100 de artiști, între care patru nume cunoscute în muzica pop și folclorică: Dinu Iancu Sălăjanu, Gheorghe Roșoga, Cristina Scarlat și Fuego. În preajma Crăciunului, craiovenii vor fi invitați la două reprezentații ale spectacolului de balet „Spărgătorul de nuci”, de Ceaikovski, prezentat de trupa Teatrului de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău, iar la anul, în aprilie, în preajma sfintelor sărbători de Paști, la premiera spectacolului „Mefistofele”, de Arrigo Boito, bazată pe faimoasa poveste a lui Faust care își vinde sufletul.

Vestea mai puțin bună este că toate reprezentațiile Operei craiovene vor avea loc în alte săli de spectacole, pentru că cea de la sediul instituției, ce face corp comun cu Colegiul Național „Carol I”, rămâne închisă, în așteptarea renovării. Vestea bună o dă chiar managerul Antoniu Zamfir: „Proiectul se află în faza de actualizare a studiului de fezabilitate, urmând ca în curând lucrarea să înceapă în mod propriu-zis”.

Interviu cu ANTONIU ZAMFIR, managerul Operei Române Craiova

Deschiderea unei noi stagiuni la Opera Română Craiova vă găsește tot în postura de manager al acestei instituții, după încercarea insistentă de a prelua conducerea Operei Naționale București. Ați concurat, ați fost respins, ați depus contestație, iar concursul de proiecte de management urmează să fie reluat de Ministerul Culturii. Ce vă determină să dați Craiova pe București?

Mi-a fost soluționată favorabil contestația și s-a ajuns în situația ca două sesiuni de examene să se încheie prin soluția reluării concursului într-un mod care pentru mine rămâne straniu.

Așa cum le-am mărturisit și colegilor mei, decizia de a mă înscrie la concursul pentru postul de manager al Operei Naționale București a fost una foarte greu de luat. Nu a existat intenția formulată de dumneavoastră de a da Craiova pe București, ci doar o intenție de a da curs unei noi motivații profesionale personale și prin care aș fi putut sprijini în continuare Opera Română Craiova, pentru că pot spune că ultimii șase ani, petrecuți la Opera din Craiova, au fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. A fost o incursiune într-o lume nouă, cea a scenei, în care am descoperit detaliile ei, toate „rotițele” care sunt puse în mișcare pentru un spectacol și importanța fiecăreia dintre ele în reușita întâlnirii dintre artiști și public. În această fascinantă călătorie, pot spune că m-am descoperit și pe mine. Am construit aici o strategie, am conturat planuri și avem multe proiecte în desfășurare.

În același timp, Opera Națională București are, pe de o parte, o tradiție impresionantă, de pe altă parte, un potențial uriaș din toate punctele de vedere – artistic, tehnic, administrativ –, care o poate transforma într-o scenă lirică etalon la nivel european. Așa cum am spus mai devreme, am considerat că este o provocare profesională pentru mine să mă înscriu la concursul organizat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, că pot folosi astfel experiența de la Craiova, înțelegerea mecanismelor de administrare a unui teatru de operă. Însă, indiferent de ce ne rezervă viitorul, o parte din mine va rămâne mereu la Craiova.

Primul mare proiect al noii stagiuni a Operei craiovene este „Unirea cea Mare”, spectacol pe muzica lui Eugen Doga, dedicat Centenarului Marii Uniri, care va fi prezentat pe data de 1 decembrie 2018, la Sala Polivalentă. De ce este el „atipic pentru un repertoriu de Operă”, așa cum ați declarat recent, cum ați reușit o colaborare cu renumitul compozitor și cine sunt protagoniștii?

Maestrul Eugen Doga este un nume important printre compozitorii contemporani. Am fredonat cu toții celebrul său vals din coloana sonoră a filmului „Gingașa și tandra mea fiară”, ecranizarea romanului lui Cehov „Dramă la vânătoare”, vals care a fost apreciat chiar de UNESCO drept o capodoperă muzicală a secolului XX.

Ne bucură faptul că se simte apropiat de orașul nostru. În toamna anului 2015 am putut asculta chiar în sala Operei imnul „Craiova mea”, iar în anul 2016 a fost declarat cetățean de onoare al orașului. A îmbrățișat cu entuziasm ideea de a compune o lucrare pentru Opera Română Craiova, cu prilejul sărbătoririi Centenarului, fapt care ne onorează.

Cantata scenică „Unirea cea Mare”, pe versuri de Nicolae Dabija și Ion Deaconescu, este o premieră absolută, care va aduce pe scenă peste 100 de artiști. Nu este vorba despre un spectacol de operă sau operetă, ci despre unul inedit, special, un spectacol-eveniment care să poată fi gustat de oricine. Alături de Orchestra, Corul și Baletul Operei, vom avea patru soliști invitați. Este vorba despre Paul Surugiu – Fuego, așa cum îl cunoaște toată lumea, Dinu Iancu Sălăjanu, Gheorghe Roșoga și Cristina Scarlat. Sunt nume cunoscute în muzica pop și folclorică din România și din Republica Moldova și ne bucurăm că au ales să sărbătorească la Craiova Centenarul Marii Uniri.

Alt proiect important este realizarea unei premiere la Craiova: „Mefistofele”de Arrigo Boito, anunțată în aprilie 2019. O montare provocatoare, atât pentru artiștii Operei Române Craiova, cât și pentru public! Cum v-ați oprit asupra acestui titlu și ce viziune regizoral-scenografică va avea?

În ultimii ani, în repertoriul Operei Române Craiova au fost incluse capodopere muzicale, ascultate peste tot în lume, dar care la vremea premierei nu se regăseau în repertoriul niciunui alt teatru de operă din țară – „Simon Boccanegra”, „Don Carlo”, „Pescuitorii de perle”. A fost o provocare și o componentă a strategiei manageriale, iar „Mefistofele” face și ea parte din această categorie, un spectacol care, sperăm, îi va bucura nu numai pe craioveni, dar va atrage atenția melomanilor din întreaga țară. Este singura operă compusă de celebrul libretist care a rămas în istorie și prin colaborările sale cu Verdi, scriind libretul pentru unele dintre cele mai frumoase opere compuse vreodată, „Otello” și „Falstaff”. „Mefistofele” este o lucrare revoluționară din toate punctele de vedere, cu o intrigă care pune sub lupă integritatea umană, cu o puternică componentă spirituală (nu întâmplător premiera craioveană este programată în preajma Paștelui).

Nu pot dezvălui mai mult acum despre viziunea regizoral-scenografică a premierei, dar am convingerea că publicul se va regăsi în această operă, care este și o radiografie a societății din vremea lui Boito, care însă este atât de asemănătoare cu societatea de astăzi. Bazată pe faimoasa poveste a lui Faust care își vinde sufletul, aceasta îl are în centru pe celălalt personaj principal, cel care conduce acțiunea – diavolul, Mefistofele, Boito creând unul dintre cele mai frumoase roluri de bas-bariton din istoria operei.

Deschisă  sâmbătă, 6 octombrie 2018, cu „Don Giovanni” de W.A. Mozart, stagiunea va continua până în iunie 2019. Care îi sunt celelalte coordonate artistice? Cu ce vă veți mai bucura ori surprinde publicul?

După spectacolul-eveniment „Unirea cea Mare”, ne propunem să prezentăm publicului în preajma Crăciunului două reprezentații ale spectacolului de balet „Spărgătorul de nuci”, de Ceaikovski, prezentat de trupa de balet a Teatrului de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău, acompaniată de Orchestra Operei Române Craiova. Ne dorim, de asemenea, reluarea câtorva spectacole îndrăgite din repertoriul nostru, cerute insistent de public. Dintre acestea, la începutul anul 2019 vom readuce pe scenă opereta lui Johann Strauss-fiul, „Liliacul”. O preocupare intensă avem și pentru spectacolele pentru copii, pregătind reluarea baletului „Zâna Păpușilor” în februarie. Vom avea și o Gală de operă dedicată Mărțișorului, iar la revenirea din tradiționalul turneu în Germania vom sărbători din nou Ziua Internațională a Romilor, pe 8 aprilie, cu o reprezentație inedită, în limba romani, a operetei „Voievodul țiganilor”, care a avut premiera în limba română anul trecut și care a fost primită călduros de spectatori. Tot în aprilie, în preajma sfintelor sărbători de Paști, este programată și „Mefistofele”, premiera anului 2019, despre care am vorbit mai devreme.

Declarați, într-o recentă conferință de presă, că deschideți o nouă stagiune tot „în exil”, referindu-vă la faptul că sala de spectacole de la sediul instituției, ce face corp comun cu Colegiul Național „Carol I”, este închisă, încă din februarie 2016, în așteptarea începerii lucrărilor de renovare. De atunci, artiștii își desfășoară activitatea îndeosebi pe scena Cercului Militar Craiova. Cum s-a ajuns în această situație și ce semnale aveți că se va îndrepta ea în curând?

Sala noastră a fost închisă în 2016 în vederea începerii unui amplu proces de renovare. Sigur că ne lipsește, dar ne-am ferit să spunem că avem o problemă. Am găsit în schimb soluții la această situație și ne-am bucurat să constatăm că iubitorii de operă vin la spectacole, chiar dacă suntem la Cercul Militar, unde se desfășoară cele mai multe spectacole ale noastre, deseori cu mari dificultăți tehnico-administrative, la Teatrul Național sau la Filarmonică.

Semnalele sunt bune și avem speranța că reabilitarea, coordonată acum de Compania Națională de Investiții, a intrat în linie dreaptă. Am înțeles că proiectul se află în faza de actualizare a studiului de fezabilitate, urmând ca în curând lucrarea să înceapă în mod propriu-zis. Sperăm din tot sufletul să ne reîntâlnim cât mai repede cu spectatorii noștri „acasă”, acolo unde ne-am cunoscut și unde am trăit împreună momente memorabile.

Cuvântul Libertăţii

 

1997-2017 (c) Eugen Doga. All rights reserved.