Ultimul romantic în muzică: Eugen Doga. acum.tv. 29.12.2014

Muzica e prima şi ultima mea iubire.
Nu cunosc o muzică mai frumoasă decât vocea mamei.
Am învăţat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecăţile snobilor.
Eugen Doga

Recent mi-a fost dat să-l întâlnesc (pe Internet) pe muzicianul Eugen Doga. Nu ştiam despre el. Întrebând mulţi prieteni şi cunoştinţe din generaţii diferite, români din ţară sau de peste hotare, mi-am dat seama că nu sunt singura care nu a auzit de acest prolific compozitor român-basarabean. De fapt numai trei din cei întrebaţi ştiau despre el, şi iată ce mi-au spus:

“Doga e formidabil !…”
[Lucia Olaru Nenati – scriitoare şi publicist, implicată profesional în mai multe domenii de cultură, pasiunea sa statornică fiind universul eminescian; mulţi ani directoarea Muzeului Eminescu din Botoşani.]

“Muzica lui Eugen Doga e experienţa cea mai apropiată de fericirea paradisului. … Noi am crescut în măreţia filmelor ruseşti datorită muzicii sale fără să realizăm că este sufletul unui român din care iese ea. … Eu o folosesc în poeziile mele la radio şi prin filmuleţele mele din când în când. … Numai el poate simţi ca noi.”
[Ben Todica – creator de emisiuni în limba română la staţiile de radio şi TV din Melbourne, Australia, jurnalist, scriitor, şi realizator de filme.]

“Muzica lui Eugen Doga la filmele Şatra, Lăutarii, Ana Pavlova de Emil Loteanu, alt basarabean internaţional de mare talent, deveniseră şlagăre, le cânta toată lumea, în extaz. Cam cum, tot pe atunci, lumea fredona Nana Mouskouri, Mireille Mathieu, etc. E puţin lucru?”
[Ion Lazu poet, eseist şi romancier; a scris scenarii de film, a publicat albume de artă fotografică.]

Scriind despre compozitorul Doga, rămân fidelă misiunii mele auto-impuse de a descoperi prezenţe frumoase româneşti peste hotare. Iar Doga este o astfel de descoperire în Est. Este o realitate istorică faptul că în anii ’70, ’80, toată elita intelectuală a Moldovei sovietice s-a exilat la Moscova, dar aceştia, ca muzicianul Doga, n-au uitat de unde se trag, şi că sunt români. Dintre scriitorii basarabeni, este notoriu cazul lui Ion Druță, care a trăit numai la Moscova, dar a scris în românește.

Eugen Doga, născut la 1 martie 1937, în satul Mocra, din Transnistria, este un compozitor prolific şi printre foarte puţinii compozitori ai lumii care a practicat toate genurile muzicale clasice şi a reuşit. A scris o simfonie, 2 uverturi pentru orchestra simfonică, 6 cvartete, circa 50 de piese instrumentale, peste 70 valsuri, 10 tangouri, 60 de romanţe, dintre care 8 pe versurile lui Mihai Eminescu. Mulţi tineri artişti talentaţi s-au lansat cu piesele lui de muzică clasică, prima fiind cântăreaţa de opera Maria Bieşu. Doga a scris muzică pentru 3 balete, dintre care unul este Luceafărul, ce poate fi considerat capodopera lui Doga. În afară de opera cu acelaşi nume de Nicolae Bretan nu ştiu alt compozitor care să fi preluat în muzică poemul epic al lui Eminescu.

Eugen Doga a creat muzică pentru mai bine de 200 de filme (desene animate şi de lung metraj) şi 13 spectacole de teatru. Filmele pentru care Eugen Doga a compus muzică au avut mult succes, au fost premiate, şi sonorul lor adesea a devenit celebru.

Doga a colaborat cu regizorul basarabean Emil Loteanu la mai multe filme produse de studioul Mosfilm care au luat numeroase premii internaţionale. Două dintre filme au fost premiate la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian, Spania: „Lăutarii”, cu „Scoica de Argint” (1972) şi „Şatra” (un film despre viaţă ţiganilor, jucat cu actori basarabeni în care se vorbeşte româneşte şi care a cucerit România şi mapamondul), cu Scoica de Aur (1976). Şatra a fost primul film sovietic prezentat în aproape toate statele Europei, în Japonia şi SUA. Alte filme de referinţă sunt „Dulcea şi blânda mea fiară” (1978), ecranizare a nuvelei „O drama la vânătoare” de Anton Cehov a cărui vals din scena de nuntă a devenit celebru; „Anna Pavlova” (1983; 2 serii, filmul despre cunoscuta balerină clasică şi care a fost distins cu mai multe premii;.şi „Luceafărul”, singura ofrandă cinematografică dedicată lui Eminescu.

Dintre filmele de desene animate cel mai cunoscut de români este „Maria, Mirabela” de Ion Popescu Gopo (1981) a cărui melodie de Doga a devenit şlagăr în ţară.

Despre valsul de la nuntă din “Dulcea şi blânda mea fiară” (“My Sweet and Tender Beast”) Ronald Reagan a spus că este cel mai bun vals al secolului XX. Printr-o decizie specială a UNESCO, acest vals a lui Eugen Doga este recunoscut drept una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX, conform activenews.ro.

Două din piesele lui Eugen Doga se regăsesc într-un top internaţional realizat de site-ul History Rundown cu cele mai bune 200 de piese muzicale din toate timpurile: valsul „Gramofon”, pe poziţia a 83-a (înainte de uvertura „Egmont” a lui Beethoven – 84, „Spărgătorul de nuci” a lui Tchaikovsky – 85 şi „Zborul bondarului” – 86), iar valsul „Dulcea şi blânda mea fiară” pe locul 94 (înainte de uvertura din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini – 95; “Stele şi Dungi pentru totdeauna” a lui Sousa – 96 şi „Marşul Rusesc” a lui Strauss -97.

Doga a prelucrat şi orchestrat circa 30 de cântece populare româneşti şi a creat peste 200 cântece în genul muzicii uşoare reuşind să promovase mai mulţi artişti în Moldova: Ludmila Misov, Maria Codreanu, Sofia Rotaru, Ion Suruceanu, Anastasia Lazariuc, Iurie Sadovnic, Ştefan Petrache, Olaga Ciolacu.

Pe Internet există o vastă informaţie despre Eugen Doga, youtuburi şi prezentări audio cu piesele lui muzicale, extrase din filmele cu sonorul compus de el, scene filmate din baletul Luceafărul, concerte cu muzica lui sau date de el cântând la pian. Îmi imaginez că s-a scris mult în rusă, în presa sovietică, despre el de-a lungul anilor. Tot ce am găsit în presă în limba română sau engleză provine în majoritate din Republica Moldova, unde compozitorul s-a întors după 1989. În presa internaţională din vest, nu s-a scris mai nimic, iar în România foarte puţin.

Muzica lui Doga a deschis Olimpiada de vară de la Moscova în 1980 şi a fost folosită la ceremoniile Olimpiadei de iarnă de la Soci anul acesta. Cântecul compus de el pe versurile lui Ştefan Dogaru, “Oraşul meu,” a devenit imnul oraşului Chişinău. Piesele lui muzicale sunt auzite de călători în autobuzele din Chişinău.

Primind titlurile de „Maestru în Artă, Artist al Poporului şi Om al Mileniului” (Medalia de aur 2000, SUA), Eugen Doga este totodată membru a trei Academii, a adunat pe parcursul vieţii numeroase distincţii şi în Uniunea Sovietică, în Republica Moldova, şi mai recent în România; este trecut în lista celor 200 de personalităţi ale lumii.

După succesul mondial al filmului „Şatra”, muzica lui Eugen Doga a fost tirajată pe milioane de discuri. Tot în acea perioada „Sonetul” lui Eugen Doga (scris în 1973) a fost declarat în Japonia drept cea mai frumoasă melodie a anului.

Iată şi un lucru mai deosebit. Ca omagiu adus compozitorului pentru ”piesele sale excepţionale, pătrunse de muzica sferelor cereşti”, Uniunea Astronomică Internaţională a Academiei de Ştiinţe din Rusia a acordat numele „Doga” uneia din planetele mici (planeta #10504), descoperită în toamna anului 1987.

Şi de ce totuşi se ştie atât de puţin despre Eugen Doga?

Poate pentru că mulţi ani, lansându-se şi având succes la Moscova, compozitorul a semnat sub numele de Evgheny Doga = Евгений Дога, şi a fost perceput ca sovietic, automat aceasta creând un blocaj pentru români.

Sau poate pentru că muzica lui a devenit cunoscută mai ales prin filmele la al căror sonor a lucrat şi spectatorii nu făceau conecţia directă cu compozitorul, acesta fiind doar un nume pe generic … Mulţi cu care am vorbit îşi aduc bine şi cu emoţie aminte de filmele lui Emil Loteanu cu care a colaborat Eugen Doga: cât de puternică le era povestea, cât de frumoase imaginile, cât de potrivit şi emoţionant fondul muzical, dar nu şi de cine a scris muzica lor.

Nu mă pretind specialistă în muzică şi ştiu că anumiţi compozitori contemporani, talentaţi, consideră muzica lui Eugen Doga ca fiind insuficient de modern, făcută pe şablon neo-romantic comunist si cu concesii din punct de vedere artistic, făcute pentru a satisface gusturile unui public cât mai larg. Şi da, Doga a trăit şi compus în izolarea sovietică. Muzica lui este fără discuţie foarte romantică. El este poate ultimul compozitor clasic romantic. Dar oare sufletul omenesc nu are nevoie de romantism şi în secolul XXI? Apoi, cei ce fac muzică pentru filme compun o altfel de muzică, o muzică pentru toţi, nu numai pentru specialişti şi melomani. Muzica de film a lui Doga atinge coarde sensibile în adâncul sufletului multora şi are admiratori de toate vârstele şi din toate colţurile lumii.

Comentariile la diversele video-uri cu muzica lui Doga pe Internet conţin aprecieri copleşitoare:

O melodie dumnezeiască! În armonie cu natură. Sugerente. Hermoso. Maravilloso vals. Nostalgia. Super. I dont know why, but at this song I forget for a few minutes everything and indulge myself in an „other” world. Never heard it before. Just Wonderful waltz. Amazing. Bravo. Bеликолепно. Oбожаю. Cлов нет; Когда слушаю, всегда плачу от восхищения! …

Sunt comentatori pe Internet care se întreabă: „Ce ştie Reagan despre muzică?” Alţii care contestă validitatea deciziei speciale a UNESCO prin care valsul lui Eugen Doga “Dulcea şi blânda mea fiară” este recunoscut drept una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX. Dar cu toţii ştim că nici o apreciere oficială, nici un premiu, fie el şi Premiul Nobel, nu au atâta putere cât părerea publicului larg.

Ce este special despre Eugen Doga?

Prolificitatea impresionantă, spontaneitatea, flexibilitatea.

Atenţia îndreptată spre Eminescu “poetul naţional” al României şi Moldovei. Înduioşat de povestea de iubire dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Doga lucrează în prezent la opera “Dialoguri de iubire”.

Contribuţia lui la lansarea tinerelor talente, şi lista e lungă.

Dorinţa de a îmbunătăţi lumea prin muzică

În interviurile luate lui, vocea lui Eugen Doga este blândă, inspiră bunătate şi căldură sufletească, şi optimism. “Misiunea noastră este să fim fericiţi” a spus el la sfârşitul concertului din 2012 la Ateneul Român.

În ciuda numeroaselor premii şi distincţii şi poziţii obţinute, nu a devenit un materialist înverşunat. Adesea îşi dăruieşte muzica pe gratis, doar pentru bucuria de a îmbunătăţii lumea prin ea.

Faptul că se consideră român

Deşi născut în Transnistria, părinţii lui erau originari din Delta Dunării, mama, şi din Carpaţi, tatăl. A învăţat limba maternă doar la 20 ani, pentru că studiase în ucraineană şi rusă. A fi “mai român decât românii din ţară” e un fenomen pe care l-am întâlnit la mulţi dintre cei pe care soarta i-a aruncat departe, cum este şi cazul lui Eugen Doga.

Acum mai mulţi ani am fost cu ocazia unui Congres al Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţe (ARA) la Chişinău şi mi-am dat seama cât de români sunt moldovenii de dincolo de Prut. Îşi doreau să vorbească româneşte, să cânte cântece populare româneşti, să studieze la Bucureşti. Nu e deci de mirare că Doga, imediat după 1989 a revenit la numele lui românesc, Eugen; că e foarte prezent în Moldova fostă sovietică, şi că, cu toate succesele avute în Uniunea Sovietică şi în Republica Moldova, deşi a dat concerte la Marea Sala a Kremlinului, visul lui a fost să cucerească publicul din ţară şi muzica lui să-i fie cântată la Ateneul Român din Bucureşti, pe care îl consideră “casa mare a neamului”. Şi şi-a văzut visul împlinit de două ori, în 2008, 2012.

România a început să-i dea atenţie. Pe 29 septembrie 2008 Preşedintele de atunci al României, Emil Constantinescu, a vorbit la Muzeul George Enescu, Bucuresti la lansarea cărţii lui Doga “În Oglindă Clipelor” pe care o prefaţase, carte care reflectă gândirea profundă a compozitorului Eugen Doga asupra lumii.

În vara anului acesta Eugen Doga a fost protagonistul unui eveniment de amploare – „Gala extraordinară Eugen Doga” organizată la Iaşi în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei (FIE), ediţia a II-a. Apoi cu ocazia sărbătoririi Zilei Limbii Române, Doga s-a bucurat de două evenimente la Bucureşti: Pe 31 August a fost invitat la spectacolul de excepţie organizat de Primăria Sectorului 3 în Parcul Titan unde a dat concertul „Muzica tinereţii noastre”, acompaniat de Orchestra Simfonică din Capitală, dirijată de Tiberiu Soare. Tot în August 2014 i-a fost cântată piesa „Gramofon” la Ateneu unde Uniunea Muzicienilor Interpreţi din România (UNIMIR) i-a acordat Medalia şi Diploma de Membru de Onoare.

Adesea ştim mai multe despre personalităţi din trecut (Brâncuşi, Enescu, Lipatti) decât ştim despre contemporanii noştri … Sigur, trecerea timpului consacră sau şterge artişti, compozitori, scriitori, actori, dar a-i face cunoscuţi cât sunt în viaţă este, după mine, important. Trebuie deci să se ştie, că avem un compozitor prolific ca Doga şi care simte foarte româneşte. Vedeţi-l! Ascultaţi-l!

Referinţe

Articole despre Doga si interviewuri

Acum.TV