Eugen Doga: E pentru prima dată când am participat din partea Moldovei la nişte spectacole peste hotare…. Timpul. 28.10.2011

De la Lisabona, Eugen Doga s-a întors duminică, 23 octombrie, în aceeaşi seară luând avionul spre Moscova, unde e implicat în mai multe proiecte, dedicate viitoarei sale aniversări, a 75-a, din martie viitor.

Aşa că l-am prins între două avioane…

Dar se pare că mai continua să zboare, înaripat de succesul de care s-a bucurat în Portugalia atât la concertele „de suflet”, susţinute pentru compatrioţii noştri, cât şi la cel „oficial”, oferit cu prilejul a 20 de ani de Independenţă a Republicii Moldova pentru ambasadorii din toată lumea, acreditaţi la Lisabona. Iniţiativa acestui miniturneu îi aparţine Excelenţei Sale Valeriu Turea, Ambasadorul moldovean la Lisabona. Tot ambasada noastră a fost organizatoarea, în comun cu Academia de Ştiinţe a Portugaliei, a unei conferinţe ştiinţifice dedicate lui Eugen Doga, la care a participat şi preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Gheorghe Duca.

- Maestre, cum aţi fost primit de către conaţionalii noştri din Portugalia?

- Ca la moldoveni - cu pâine şi sare, cu prosop moldovenesc şi cu un coş de mere şi alte produse agricole. Oamenii erau îmbrăcaţi în costume naţionale. M-am convins încă o dată că moldovenii nu se pierd cu firea niciodată, oriunde s-ar afla. Îi sunt recunoscător Ambasadorului Valeriu Turea, care mi-a făcut această invitaţie. De altfel, e pentru prima dată când am participat din partea Moldovei la nişte spectacole peste hotare, de fiecare dată plecând din cea a Rusiei. Domnul ambasador, în afară de faptul că este diplomat, este un om de omenie şi de o mare cultură. Am înţeles că el îi ajută pe toţi românii basarabeni aflaţi acolo. A făcut foarte multe pentru ei şi are proiecte mari pentru viitor. Bine că RM are asemenea diplomaţi peste hotare. M-aş bucura dacă i-am avea mai mulţi, să facă cinste ţării noastre oriunde s-ar afla.

- Ce v-a impresionat în mod deosebit acolo?

- Faptul că moldovenii sunt foarte receptivi şi recunoscători ţării-gazdă care i-a salvat de la greutăţile materiale de aici. Ei însuşesc limba portugheză şi susţin examen deja peste o lună - pentru că nu se poate să nu respecţi limba poporului care te-a primit… Am dat şi de un moldovean care lucrează administrator la o fabrică din Portugalia. Am înţeles că ai noştri ştiu să muncească şi să câştige încrederea unui popor. Precum e şi firesc, pe ei îi macină dorul de casă, dar, din păcate, aici nu-i aşteaptă nimeni - locuri de muncă nu-s, salariile sunt mizerabile, iar politicienii se tot mănâncă între ei. Nu putem barem alege un preşedinte. N-avem urzeală. Din cauză că n-avem urzeală, noi pierdem populaţia,
exodul fiind tot mai impunător pe zi ce trece.

- Cine a mai fost la concertele dvs.?

- Lume de peste lume: români, ruşi, englezi, portughezi, reprezentanţi ai altor naţiuni. Concertele au fost cu sălile arhipline, acestea dovedindu-se neîncăpătoare pentru toţi doritorii de a asculta muzica noastră. O pereche fascinantă a dansat foarte frumos după valsul din filmul „Gingaşa şi tandra mea fiară”. În scenă au răsunat cele mai cunoscute creaţii ale mele. Când s-au interpretat „Codrii mei frumoşi”, „Hora prieteniei”, parcă am văzut-o pe mama… A fost o acţiune de suflet. M-am bucurat foarte mult că moldovenii noştri, fiind departe de casă, au avut posibilitatea de a se hrăni, de a gusta din pâinea dorului. Noi le-am amintit de patrie, le-am mângâiat dorul de ţară.

- Ce aţi mai prezentat în acest turneu?

- Am prezentat câteva filme, făcute de ruşi. Participanţii la concerte au procurat mai multe CD-uri de-ale mele şi mi-au făcut o mulţime de cadouri. La un concert a fost şi o expoziţie de artizanat, unde mi-au făcut portretul şi mie. M-am întors cu sufletul împăcat, că muzica mea nu-i uitată de ei.

- Acum unde aţi pleca, dacă aţi fi invitat?

- M-aş duce oriunde în diaspora noastră: în Grecia, Spania, Italia. De ce să nu le mângâiem dorul de casă şi moldovenilor aflaţi acolo? Sunt fraţii noştri, care au plecat de nevoie din ţară, ca să câştige o bucată de pâine. Iată de ce trebuie să-i vizităm, să le amintim de limba şi cultura noastră. Lor li s-a deschis încă o fereastră în lume, dar nu trebuie să uite de ţara lor natală. Să le ducem, prin muzica noastră, măcar o părticică din frumoasa noastră patrie.

- Vă mulţumim şi vă dorim succes!

Timpul