Eugen Doga compozitor și scriitor. Centrul Academic Internaţional Eminescu. 15.06.2019

(„Chișinăul citește” – cartea Prietenii mei dragi)

 Cultura este cartea de vizită a unei națiuni – iată unul din cele mai rostite adevăruri. Cei care ne asigură un loc onorabil în istorie sunt personalitățile care, prin talentul și priceperea lor, duc faima țării peste hotare.

Nu e o descoperire , nici chiar o constatare că Eugen Doga este una dintre personalitățile proeminente ale Moldovei de la răscrucea mileniilor II și III, dacă s-ar face un sondaj de opinie printre cei fascinați de frumusețea muzicii numele lui Eugen Doga ar fi cu certitudine, unul dintre cele mai des invocate.

„În cântecul lui Doga se poate trăi și visa. Trăi din plin și visa spre mai bine. În cântecul său nu te poți plictisi, nici dispera”, „Ca mirosul de brad în aerul munților, Doga s-a topit în cântec. Nu el își spune azi cântecul, ci cântecul pe el ni-l spune ( Gr. Vieru)

Și dacă îl vom parafraza pe Grigore Vieru am spune că, muzica este sufletul urgent al vieții omenești. Muzica este posibilitatea și privilegiul artistului de a gândi auzit, cu vocea, or prin intermediul instrumentelor muzicale, tare în mijlocul oamenilor. Ea este o forță miraculoasă: îndulcește clipa omului trudit și potolește pe omul cel rău. Muzica seamănă copiilor: ea nu poate stăvili răul dar îl poate amâna…

Emil Loteanu: „În Muzica sa mă atrage seva pământului, autenticitatea, spontanietatea și plenitudinea sentimentelor. Râvna de armonie, de frumos. Aidoma unei scoici de mare păstrează ecoul trecutului și-l împărtășește admirabil în sonorități contemporane…”

            În cuvântul introductiv, exprimat  de  moderatoarea evenimentului  doamna Larisa Arseni spune, că Eugen Doga, invitatul întâlnirii, este Omul și Muzicianul care a dus o viaţă între imn şi vals. Compozitor român, originar din Basarabia, cel care ne-a dăruit Imnul Chișinăului, dar și un vals introdus în patrimoniul UNESCO, recunoscut drept una dintre cele mai frumoase patru creaţii muzicale ale secolului XX. Nu mai vorbim de sutele de creații adunate în partituri de-a lungul anilor.

Domnia sa susține în nenumărate rânduri, că muzica este tratament pentru suflete, un dulce răspuns la orice suferință și o modalitate în plus pentru a obține câteva clipe de liniște lăuntrică. Poate că aceasta este definiția unitară pentru simplii melomani, dar când vine vorba despre compozitori, muzica este chintesența existenței lor.

Am putea continua șirul de gânduri frumoase și pline de adevăr spuse la adresa compozitorului, acum mai nou, scriitorului și Domnului Eugen Doga.

Întâlnirile cu personalități de talia lui Doga sunt întotdeauna extrem de interesante și pline de surprize.

La îndemnul bibliotecarilor de la CAIE, elevii claselor a IV-a de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, au citit cartea „Prietenii mei dragi”, inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește”, drept urmare au venit la Centrul Eminescu, la multașteptata întâlnire de suflet cu Eugen Doga, compozitor, Artist al poporului, împreună cu învățătoarele lor, Oxana Rotaru, Ene Veronica și mai mulți părinți…

Chiar dacă domnul Doga a venit cu o oră mai târziu decât era programat, elevii l-au așteptat cu multă răbdare. În tot acest răstimp le-am vorbit despre Centrul Eminescu,  despre  poetul drag Mihai Eminescu, familia, copilăria, șotiile pe care le făcea împreună cu frații săi, fiind copii, despre Eminescu elevul și încă multe alte lucruri interesante care ne stau la îndemână, Iar, când a intrat domnia sa, copiii     l-au întâlnit cu aplauze și strigăte de buna ziua și bine ați venit.

            Domnul Eugen Doga era foarte emoționat, iar fericirea întâlnirii cu copiii putea fi citită pe fața dânsului.

            Pentru un timp elevii s-au transformat în actori, prezentând un adevărat spectacol, montat în baza cărții „Prietenii mei dragi”, o carte frumoasă, cu un conținut interesant, viu colorată. Protagoniștii cărții, cățelul familiei Doga pe nume Joy și motanul Amur. Două animăluțe de companie, care-i amuză pe stăpâni, le poartă respectul, sunt devotați stăpânilor până la jertfire. Copiii costumați corespunzător au încercat să readucă, să reînvie cele mai memorabile momente din viața acestor prieteni, dar și membri ai familie Doga.

            Autorul îi privea cu admirație și satisfacție pe acești frumoși, deștepți și talentați copii. După prezentare i-au adresat mai multe întrebări despre carte, personajele descrise, dar și despre alte animăluțe, care au mai avut parte de răsfățul familiei Doga.

Dumnealui se întoarce imaginar în timp și își amintește anumite momente din copilăria sa, care a fost una plină de sărăcie și lipsuri, dar totuși fericită.  Le povestește  cum a venit încă cu alti trei băieti la Chișinău în caroseria unui camion de ocazie, la doar 14 ani ca să intre la Școala de Muzică. Deoarece nu erau însoțiți de maturi primul loc unde au nimerit a fost miliția (astăzi poliția). După ce s-au clarificat lucrurile  le-au permis să plece, doar că la școală în afară de paznic nu mai era nimeni, așa că au dormit pe scări până a doua zi. Se uită la copii cu luare aminte, parcă-i fotografiază și își continuie firul gândului.  Până la 11 ani nu prea am crescut –  zice – din cauza sărăciei. Și iarăși îi privește atent, cum sunt îmbrăcați, încălțați, amintindu-și, că el era desculț, ca așa era pe atunci, mai ales la țară, oamenii îmblau desculți până dădea prima zăpadă. Cândva copil desculț și cu țărâna sub unghii, îmi doream foarte tare să fiu admis la Școala de Muzică. Tot din anii copilăriei își amintește bomboanele fără hârtie, fără de ambalaj, gen pernuțe, dar gustoase. Erau și de cele scumpe, învelite în hârtie colorată. Se uita cu invidie, la băieții care dezveleau încetișor, fără grabă, bomboana adevărată din hârtia lucioasă, atrăgătoare. La amintirea această îi lasă și până azi gura apă.

O altă amintire –  despre cum l-a dus tatăl pentru prima oară la școală călare pe cal, l-a coborât  și a fost încredințat directorului. La fiecare lecție, chiar în primele clipe când intrau în clasă, se așezau în genunchi și spuneau rugăciunea. Mai întâi intra preotul, îi stropea cu agheasmă, iar sâmbăta și duminica mergeau cu toată clasa la biserică. Erau nemaipomenite acele trăiri. Nu-și amintește să fi fost impuneri severe, atmosfera făcea din copil oameni, căci exista o energie a cuvântului dincolo de rațiune, de înțelegerea sensului concret, era o inteligența emoțională, inteligența celor șapte ani de acasă.

Cu multă admirație le vorbește despre relația cu biblioteca pe care a înțeles-o și a îndrăgit-o încă din copilărie acolo era  libertate. Libertatea de a citi, a comunica, a evada din rutină. Acces la informație diversificată, dar și refugiu, modalitate civilizată de a petrece timpul liber, de a te instrui, a cunoaște și a învăța lucruri noi. Domnul Eugen Doga mărturisește că a cochetat și cu poezia, datorita lecturii permanente în bibliotecă. Cărțile trebuiesc citite selectiv, ordonat și înțelese, altfel pot trece pe alături. Este bine când are cine te orienta spre lecturile necesare.

Acest proces continuu ce nu se încheie când absolvim liceul sau facultatea, toată viața învățăm, acumulăm informația veridică, necesară în scopuri practice, aplicând-o în diferite situații de supraviețuire, cunoștințe cu o valoare de neprețuit.

Și pentru că suntem într-un lăcaș  care poartă numele celui mai drag poet Mihai Eminescu domnul Eugen Doga le povestește despre locul pe care îl ocupă poetul în creația dânsului. Subliniază că Eminescu deține un loc enorm în creația sa. Sunt una din milioanele de coarde invizibile din imensa liră a Universului pe care a creat-o „Eminescu, liră de care am îndrăznit să mă apropii… Eminescu este atât de mare încât către el trebuie să mergem în toate direcțiile: înapoi la Eminescu s-au înainte spre Eminescu… Fiecare îl caută pe Eminescu în sine, în forul său interior. Este cosmic, geniul său aparține tuturor, e un fenomen cultural, o imensitate”.

 Prima oară a făcut cunoștință cu poezia eminesciană în familia profesorului  Alexandru Mișov, culmea că nici nu știa să citească în grafie latină. Îi citeau ei ascultând, i se părea că aceste poezii le cunoaște din copilărie, atât de aproape le simțea, atât de personale, conforme sufletului său. A primit în dar o carte „Mihai Eminescu. Poezii”, pe care o mai păstrează și astăzi. Afirmă că a scris multă muzică, fiind inspirat de poezia lui Eminescu. Romanțe, muzică ușoară, muzică pentru filmul-balet „Luceafărul”, care se bazează pe poemul cu același nume, capodoperă eminesciană. Creațiile lui mă inspiră în continuare, de altfel ca și poezia Veronicăi Micle.

Dumnezeu e lumină spune compozitorul și-i mulțumește neîncetat  Domnului că  i-a legat destinul de muzica și nu dorește nicicând să-l dezlege. Muzica e un miracol! Creația presupune decriptarea      (descifrarea) unui cod al artei, al iubirii, al vieții.

L-am rugat să ne interpreteze ceva. În momentul când s-a așezat la pian i s-a schimbat expresia feței, părea că plutește pe alte meridiane în alte dimensiuni ale universului, atâta larghețe, bucurie și lumină, o adevărată feerie, care  eradia în jur. Ne-a interpretat mai multe creații, dar când a început să cânte muzica din filmul „Maria Mirabela” copiii s-au ridicat, s-au aranjat în jurul dânsului și au început să cânte împreună. Era un ocean de muzică și o mare de voci.

O frumoasă surpriză a fost evoluarea unui artist în devenire, elev de la Școala a de Arte              „Alexei  Stârcea”, care a interpretat la accordeon două creații de-a maiestrului Eugen Doga, valsul „Gingașa și tandra mea fiară” și „Pârăiașul”. Muzicianul l-a ascultat atent, l-a lăudat și i-a dat mai multe sfaturi utile în cariera pe care și-a ales-o.

Ne-am simțit favorizați pentru frumoasa ocazie de a ne întâlni cu această somitate de mărime universală. Copiilor le-a plăcut mult cartea Prietenii mei dragi  scrisă de Eugen Doga, au procurat-o de la librărie, iar autorul cu multă amabilitate le-a oferit câte un autograf. Vor trece ani, iar această întâlnire de suflet, care cu certitudine i-a marcat pe toți, în sensul bun al cuvântului, va rămâne o amintire memorabilă pentru acești copii, care sunt în formare și în acumulare de frumos.

Elevii, profesorii, părinții, echipa Centrului Eminescu au rămas profund impresionați și mulțumiți de evenimentul produs. I-am urat domnului Eugen Doga mulți ani de viață, de creație și încă multe realizări, împliniri întru binele și prosperarea neamului românesc. Au fost exprimate, dar și scrise impresii în Cartea de onoare a bibliotecii.

A fost cea mai minunată întâlnire, pentru că la CAIE, copiii de la LT Mihai Eminescu s-au întâlnit cu un  geniu al culturii naționale și  universale,  domnul Eugen Doga.  Au discutat despre cea mai caldă carte a primăverii „Prietenii mei dragi” și despre muzica unui univers.

            Centrul Eminescu a fost astăzi o hrană spirituală nemaipomenit de mare. Acești copii curați, cuminți și curioși cu priviri pline de lumină și de mare încredere în noi, cei maturi, care le suntem sprijin și prieteni. A dori să nu-i dezamăgim în acest frumos vis, sa-i vedem Mari și foarte Mari în toate, să treacă obstacolele vieții cu aceeași energie și cu același crezământ cu care i-a înzestrat natura și providența, i-au îmbogățit părinții și profesorii.

Vă mulțumim pentru aceste frumoase clipe de fericire în localul în care adie spiritul lui Mihai Eminescu și chipurile luminoase ale colectivului Centrului Mihai Eminescu și  Eugen Doga.Neaun Diana părinte.

După ce își lasă autograful pe fiecare carte le spune copiilor că va continua să scrie și cărți, dar muzica este prima și ultima iubire a sa pe această lume…

Copiii preferă să facă poze cu maiestrul, dumnealui acceptă cu plăcere…

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Centrul Academic Internaţional Eminescu