Pe urmele războiului. JURNAL DE CHIŞINĂU. 23.05.2016

Fiica maestrului Eugen Doga, Viorica, pentru prima dată la mormântul bunicului ei

Maestrul Eugen Doga avea doar opt ani când i-a fost luat la război tatăl. În prima scrisoare pe care părintele său a expediat-o familiei, anunţa că se află la Botoşani, participând la operaţiunea Iaşi-Chişinău. Ceva mai târziu a urmat o a doua scrisoare, care avea să fie şi ultima, în care povestea că se află în Ungaria, lângă lacul Balaton. Peste câteva săptămâni, au aflat că stâlpul familiei a fost împuşcat în Ofensiva din Ardeni. Timp de 61 de ani Eugen Doga nu a ştiut unde îşi doarme somnul de veci tatăl său, până acum 10 ani. Atunci, domnia sa, împreună cu soţia, au mers pentru prima dată la cimitirul militar din or. Sekeșfehervar, Ungaria, iar în acest an s-a dus şi Viorica, fiica lor, stabilită la Bucureşti.

Lena NEGRU

Deşi îi place să stea cât mai departe de ochii presei, Viorica Doga, fiica maestrului Eugen Doga, a acceptat, în premieră, pentru JURNAL de Chişinău, să ofere primul său interviu în mass-media. E stabilită la Bucureşti, alături de fiul ei, Dominic-Dumitru, căruia de altfel i-a pus numele în cinstea străbunicului său, decedat în cel de-al Doilea Război Mondial.

De curând, fiica maestrului, la invitaţia Asociației Moldovenilor din Ungaria, a avut ocazia să viziteze pentru prima dată mormântul bunicului său, de existenţa căruia familia sa a aflat în urmă cu 10 ani.

Cum a fost descoperit mormântul

Peste 100 de ostaşi moldoveni îşi dorm somnul de veci în cimitirul militar din or. Sekeșfehervar, Ungaria. Printre ei se află şi tatăl maestrului Eugen Doga, mormântul căruia a fost descoperit, întâmplător, în 2006.

Oleg Damaşcan, președintele Asociației Moldovenilor din Ungaria, își aduce aminte că în anul 1996, pe timpul când lucra la Ambasada R. Moldova din Budapesta, fostul ambasador Alexei Andrievschi, în timp ce a participat la o depunere protocolară de coroane din cimitirul miliar, pe micile obeliscuri a găsit mai multe nume de familie moldovenești, iar pe unul din morminte era scris: D.F. Doga. Era mormântul tatălui compozitorului Eugen Doga.

„La scurt timp, maestrul, împreună cu soţia sa, au vizitat locul de veci al părintelui său. A fost un moment emoţionant pentru toţi. În acest an, le-am propus membrilor asociaţiei să mergem, din nou, la Sekeșfehervar. Veronica Grigoraș, care este şi vicepreşedinta asociației, fiind o prietenă veche a familiei Doga, a invitat-o pe Viorica, fiica maestrului, să participe la ceremonie. Maestrul Doga a fost şi el alături de noi, doar că la telefon. Ne-a contactat îndată după depunerea coroanelor. Și vârsta, și sănătatea, și programul încărcat al compozitorului nu i-au permis să fie în acea zi, fizic, cu noi, dar spiritual i-am simţit prezenţa. La un moment dat, muzica maestrului a umplut atmosfera minoră a cimitirului, aducându-le aminte participanților despre tot tragismul acelui război”, ne-a declarat Oleg Damaşcan.

Deşi nu a avut ocazia să-şi cunoască bunicul, maestrul Eugen Doga mereu i-a povestit fiicei sale despre el. Deşi nici domnia sa nu cunoştea prea multe detalii despre tatăl său căci avea doar opt ani când i-a fost luat la război părintele.

„Am lăsat totul şi am plecat în Ungaria”

Viorica Doga ne povesteşte că, în prima scrisoare, bunicul ei şi-a anunţat familia că se află la Botoşani, participând la operaţiunea Iaşi-Chişinău.

„Mai târziu a venit încă o scrisoare, unde bunicul povestea că e în Ungaria, lângă lacul Balaton. Atunci avea loc Ofensiva din Ardeni, iar bunelul a luptat alături de vărul său, Ilie. Când au fost descoperiţi de nemţi, unchiul a fost rănit, iar bunelul – împuşcat mortal. S-a întâmplat pe 12 ianuarie 1945, iar în fiecare an, în această zi, tata aprinde câte o lumânare. În 2006, având concerte prin Europa, pentru prima dată a avut ocazia să meargă la mormânt. Ne povestea că, în toţi anii în care nu a ştiut unde e înmormântat bunelul, o forţă inexplicabilă îl trăgea în Ungaria. Şi uite că picioarele l-au dus acolo unde trebuia. După zece ani, am avut şi eu ocazia să merg la mormântul bunicului”, ne-a declarat fiica marelui compozitor.

În toţi aceşti ani, cimitirul a fost renovat, iar odată ajunsă acolo, Viorica Doga a avut ocazia să trăiască şi ea emoţiile şi senzaţiile de care au avut parte şi despre care i-au povestit părinţii săi.

„Să fii fiica lui Eugen Doga e o mare responsabilitate”

A fost crescută de bunica Elizaveta şi de către bunelul său vitreg, Grigore, cu care de altfel a avut o relaţie foarte frumoasă.

„Vacanţele de vară mi le-am petrecut la bunici, iar ei mă alintau aşa cum ştiau cel mai bine. Din a doua căsătorie, bunica i-a născut pe Galina şi pe Nicolae, cu care şi astăzi ţin legătura. Între ei e un respect şi o dragoste mare, calitate pe care au moştenit-o de la bunica”, ne mai spune Viorica Doga, absolventă a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat din Moldova. După studii, o bună perioadă de timp, aceasta a activat în calitate de regizor la Studioul „Moldova-Film”.

În urmă cu 15 ani, maestrul Eugen Doga a devenit pentru prima dată bunic. Fiica sa l-a adus pe lume pe Dominic-Dumitru, numele căruia l-a pus în memoria bunicului ei. În prezent, Viorica Doga şi fiul ei locuiesc la Bucureşti, iar la Chişinău vin ori de câte ori au posibilitatea.

La sfârşitul discuţiei, am întrebat-o dacă îi este greu să fie „fiica maestrului Eugen Doga”, iar răspunsul său a fost unul cât se poate de simplu: „Lângă aşa o personalitate cum este tata, e foarte interesant. Nu pot să spun că e greu ori e uşor, un lucru e sigur: responsabilitatea e foarte mare”.

 JURNAL DE CHIŞINĂU