Eşti aici

Biografie

Îmi place numele care mi s-a dat, îmi place numele Doga, care este de sorginte latină (Doga în limba latină desemnează o specie de stejar sau o decorație vestimentară nobiliară) și îmi place, de asemenea, vremea la care am venit pe pământ: m-am născut în prima zi de primăvară a anului 1937, sub semnul soarelui, al căldurii și al renașterii.

Eugen Doga

 Eugen Doga s-a născut la întâi martie 1937 la începutul sărbătorii Mărțișorului, în satul Mocra din raionul Rîbnița, situat pe malul stâng al Nistrului, în pitoreasca Moldovă de Nord-Est.

Satul natal al lui Eugen Doga este așezat într-o vale prin care curge, aproape neștiut, un mic pârâu, iar colo, mai sus de sat, slăviţii veşnici  codri cu păduri de stejar, de arțari, de frasini şi multe alte frumoase plante,  care au rămas ca o amintire vibrantă și încântătoare, pentru că acestea au fost primele descoperiri  a acestei lumi de către un copil  pasionat şi sensibil. Și cine știe de unde izvorăște gândirea creatoare, poate odată cu acest  primul contact cu  natura, care  necontenit se revigorează, ne surprinde şi  mereu ne adună la sânul său cu tot ce este viu  şi raţional.

Micul Jenya mergea cu plăcere, împreună cu prietenii săi, primăvara, la cules de măcriș, pentru că, în vremurile de după război,  cu  foamete și  frig,  acesta a fost hrană de bază precum și celelalte verzeturi de pădure.  Uneori,  se nimereau şi burete rotunde ca nişte bile, pe care le numeau pe la ei zbârcoci,  şi mama lui Jenya le prăjea într-un  ceaun  rotund în ulei de floarea-soarelui.

Își amintește el, de asemenea, de un taraf  cu o vioară ,ţambal şi tamburină venit de nu se știe unde și  chiar de o orchestră simfonică din Chișinău. A fost o adevărată  aventură. Scena vechiului  club (mult zis!) era  foarte mică. Orchestra simfonică cu vre-o sută de  oameni  era să fie așezată pe scenă, dar o mare parte din ea, incluzând niște  scripce uriașe, a fost dispusă afară. Mai târziu, Eugen a aflat că acelea nu erau  scripce, ci contrabaşi. Orchestra cânta de multă vreme și cineva  dinaintea lor  tot timpul îi amenința cu o baghetă subţirică . A fost foarte interesant că, deși cântau de atâta timp, nimeni nu dansa!?. Iscoditorul copil,  tot timpul râvnea  să se apropie  de aceste viori  mari şi  să le atingă de srtune măcar cu un deget.  Acestea  păreau  venite din altă lume.

Dar  această   “altă lume” peste câteva timp era să o descoperă din nou  Jenia după ce terminase şcoala de şapte ani din satul natal.

EDUCAȚIE

MUZICĂ ACADEMICĂ

MUZICĂ DE FILM

MUZICĂ PENTRU SPECTACOLE DRAMATICE ŞI TEATRU RADIOFONIC

FAMILIA

ASTĂZI

1997-2017 (c) Eugen Doga. All rights reserved.